dece dece dece

ce a fost odata nu mai e?

plangea dupa fiecare laba, la gandul tutoror acelor
suflete pierdute in neant care ar fi fost incantate
sa-i multumeasca pentru darul vietii,
cel mai pretios dar, chiar
daca nu ar fi avut
ce sa le puna
pe masa

- acum, aseaza-te pe fotoliu. asa, picior peste picior. priveste-ma, ca si cum nu sunt aici. descheie-te la bluza, nasturel cu nasturel. stop! arunca esarfa aia de acolo de pe spatar, nu da bine in cadru. incheie-te la loc. pune-ti chilotii pe tine. nu misca! prefa-te ca nu simti talpa mea peste degetele tale. sfasie-ti blugii. bine, bineee! scuipa-ti sanii. asa, ca si cum tocmai ai primit o veste buna de la un numar necunoscut.

deodata, Artistul lasa deoparte aparatul foto. succesiunea de shoturi era perfecta, lumina ideala, modelul proaspat epilat dar tot ceea ce lipsea era... fuck! esarfa de pe spatarul fotoliului! cum de a avut proasta inspiratie sa o elimine din scena? esarfa aia colorata era EXACT ceea ce trebuia pentru a fi prezent si acel je ne sais quoi, acel elemnt naiv, acel ceva... caaa-cat!

- aseaza la loc esarfa fix in locul in care era! nu acolo, mai la stanga. la stanga am spus! mototoleste-o putin, nu asa ca la expozitie. rasuceste-o cumva, nu mai tii minte cum statea? mai jos! mai neglijent putin! nu e bine! NU E BINE!!!

- ce era cu esarfa aia fata, care era problema lui?
- nu stiu fata, era doar... o esarfa! aia de la Googy
- da, da, ce scria pe ea?
- LIE.